In articolul anterior am mentionat ca am sa va impartasesc din experientele mele in legatura cu transmiterea starilor emotionale de la o persoana la alta.
La inceputul anului 1994, pe cand eram elev seminarist, am avut o relatie de prietenie platonica cu I.A., prietenie care a durat timp de 1 an si jumatate(iar cand zic prietenie platonica vreau sa spun ca intre noi in tot acest timp nu au existat decat doua imbratisari si nimic mai mult).
Va marturisesc ca exista o traire afectiva intre noi doi atat de puternica incat nu de putine ori ma trezeam ca ma podidesc lacrimile fara nici un motiv. Cred ca ati auzit de mame care ''simt'' cand copilul lor sufera si care cand verifica ce s-a intamplat li se confirma de catre acesta ca intradevar in ziua respectiva si la ora cutare a avut o suferinta.
Cand imi spunea ca ieri pe la ora cutare am plans ptr .......cutare si cutare, sau din cauza situatiei .......cutare si cutare am plans, ramaneam fara cuvinte si atunci intelegeam de ce ma podideau lacrimile asa din senin la un moment dat. Si asta nu s-a intamplat doar o singura data.
Recunosc acum ca niciodata nu i-am marturisit ca stare ei emotionala mi-o transmitea si mie si aceasta retinere se datora formarii mele teologice cu inclinatie totala spre monahism(asta se intampla in anul 5 de seminar dupa ce timp de 4 ani am dus o viata de renuntari tipica ptr o manastire ptr a ma testa daca pot face fata unei vieti pe care vroiam sa o imbratisez).
Eu am intrat pana la urma in viata monahala si fiecare si-a urmat cursul vietii lui.
O alta experienta de acest gen s-a petrecut prin 1997-1998.
Ca si duhovnic, intre parinte si fiul sau sufletesc se formeaza o legatura spirituala care de multe ori este mai puternica decat legatura de sange.
In acea perioada G.J. locuia in orasul nostru si se spovedea la mine. Ca si in cazul I.A., nu am marturisit niciodata ca starea ei emotionala mi-o transmitea si mie.
Pot spune ca acea fiinta este unul din sufletele mele pereche. Pentru cei care nu cunosc conceptul le recomand cartea lui Paul Erder: ''OCHII UNUI INGER''. Ambii autori(ma refer la E.Pearl din articolul anterior) nu aveau nimic in comun cu scrisul, ba mai mult, s-au opus vehement indrumarilor date de GHIZII SPIRITUALI. Pana la urma totul ''a venit de la sine''. Multumesc pe aceasta cale C.P. ptr acest minunat dar intitulat: ''OCHII UNUI INGER''. Pentru cine este interesat, pot imprumuta cartea cu mare bucurie si placere.
Tot in articolul anterior, la minutul 15 din filmul MATRICEA VIE se prezinta cazul unei tinere care avand piciorul fracturat si-a propus, in ciuda doctorilor care vorbeau de posibila amputare a piciorului, sa-si vizualizeze mebrul cum este perfect sanatos.
Vreau sa aduc marturia mea pentru o vindecare asemanatoare petrecuta cu mine acum aproape un an de zile in urma.
Era sambata noaptea, 11 iunie 2011. O durere puternica la vintrea piciorului stang. Toata saptamana a continuat asa si nu mi-a fost usor sa distribui marfa in doua orase cu acea durere la picior.
Vineri seara, 17 iunie 2011, pe cand ma pregateam ptr sf.liturghie de a doua zi, mi-am propus sa aplic tehnica impartasita de BASHAR, tehnica ce a dat roade si in alte situatii.
Dupa slujba, in fiecare sambata merg pe teren la fiecare magazin sa primesc comanda de marfa ptr urmatoarea saptamana. Abia cand am ajuns acasa la ora 16 si m-am linistit am observat ca piciorul nu ma mai doare si nici nu m-a mai durut de atunci incolo.
''CAND CERETI CEVA, SA GANDITI CA L-ATI SI DOBANDIT SI-L VETI AVEA''. SF.APOSTOL IACOB.
In incheiere, un scurt videoclip de la o sedinta de VINDECARE RECONECTIVA.
Cu multa
PACE, LUMINA SI IUBIRE,
Sergiu-Silvan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu