duminică, 8 decembrie 2013

TRAIND FERICIREA




         Nu stiu cum sa incep articolul de astazi. Pur si simplu simt ca trebuie sa'mi exprim bucuria si fericirea. Ati observat ca feicirea si bucuria doresc sa fie intodeauna impartasite? Daca nu le impartasesti si crezi ca le poti pastra ptr tine, chiar in acea clipa ai pierdut totul. De aceea astazi vreau sa va impartasesc bucuria si fericirea mea.

   Sunt momente cand explodez de bucurie, de euforie si iubire; strapung zarile albastre, clare si curate de toamna cu spiritul meu expulzand jeturi orbitoare de lumina plina de iubire. Cum as putea sa ma exprim cand cuvintele nu pot descrie inaltarile pe care le traieste spiritul meu. Nu ma pot exprima si nu stiu cati pot intelege emotiile ce le simt si traiesc.
Dar oare intereseaza pe cineva bucuria si fericirea spiritului meu? Cred ca sunt prea putini acestia; cei mai multi sunt chiar indignati ca sa nu spun mai mult. 
   Oamenii iti pot ierta orice dar nu te vor ierta niciodata ptr ca esti fericit, implinit, ptr ca te bucuri si traesti viata din plin: 

                     ''Nici un bine nu ramane nepedepsit''.

   Ati vazut ca cei mai multi oameni sunt preocupati de ''cat de greu este'', ca nu merge treaba,etc. Lucrez de opt ani in comert si mereu vad aceiasi tanguiala.Chiar si la cei carora le merge bine, la intrebarea ''cum merge treaba'', fizionomia li se schimba si ''nu mai pot de greu''. De ce? Pentru ca asta este mentalitatea dupa care se ghideaza. Habar nu au ca ruleaza un program automat al egoului. Masini automate care nu mai stiu ce este viata; cum sa'i smulgi unicitatea fiecarei clipe, zile, etc.

   As vrea ca cei mai multi oameni sa traiasca extazul meu; ma ofer si acum si m'am daruit si in trecut fiecaruia din cei ce s'au apropiat de mine. Eu atat pot sa fac: sa ma ofer!

       ''Iata Eu stau la usa si bat; de va auzi cineva si v'a deschide, voi intra si voi cina impreuna cu el''.
       ''Inima mea s'a deschis larg catre voi; in inima mea nu sunteti la stramtorare...''Amin.

Cu iubire si afectiune
Sergiu-Silvan.

duminică, 24 noiembrie 2013

SINCRONICITATE



         Acum zece zile in urma am comandat trei carti la o editura. Pana sa soseasca coletul, am descoperit o carte in format electronic a lui Carlos Castaneda intitulata ''Focul lautric''. Am fost captivat de aceasta carte si nu am mai dat nici o atentie celor trei carti pe care le-am comandat.
   Astazi, dupa ce am terminat cartea lui Carlos Castaneda, am inceput sa rasfoiesc cele trei carti. Cand am luat in mana cartea lui Jon Whale ''Dezvaluirea spiritului; o odisee supranaturala'', am ramas marcat datorita unui fenomen de atractie pe care l'am intalnit de foarte multe ori in viata mea. 
Independent de cartile pe care le'am comandat de la acea editura, eu am fost atras de cartea lui Carlos Castaneda care trateaza acelasi subiect pe care il trateaza Jon Whale in cartea sa.
   Celor care cred ca este pura coincidenta le spun ca nu este deloc asa; am observat aceasta lege a atractiei de foarte multe ori in viata mea incat stiu ca nu asa stau lucrurile.
   Sunt situatii in care caut un text in Biblie si deschid cartea exact la acea pagina;
   - astazi ma gandesc la cineva si maine ma intalnesc cu acea persoana pe strada;
   - stau la masina de ocazie si cel care opreste merge exact in localitatea unde trebuie sa ajung eu;
   - ma gandesc la ceva si in clipa urmatoare sotia mea vorbeste exact despre subiectul la care ma gandeam eu.
Sunt doar cateva exemple de sincronicitate si cred ca oricine poate sa le observe. Viata este mult mai mult decat un hazard, o intamplare sau coincidenta; este un mister ce te invita sa'l descoperi si sa'l traiesti din plin: 

        ''Eu am venit ca lumea viata sa aibe si s'o aibe din belsug''.

Cu multa
PACE, LUMINA SI IUBIRE
Sergiu-Silvan.

duminică, 27 octombrie 2013

''NU MA TEM DE IAD SI NU MA GANDESC LA RAI''



                                                         PARINTELE PORFIRIE
 
*"Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. Tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau."

"Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu."

"Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta pentru a adormi la loc. Sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Celui Rastignit si a Sfintilor si sa te rogi smerit si cu iubire. O jumatate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cat poti."
"Sa te rogi fara neliniste, in pace, cu incredere in grija si iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni cand te rogi.[...] Sa-l rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] Sa faceti cate metanii puteti in rugaciune, chiar daca asta va oboseste. Cand rugaciunea este insotita de sacrificiul nesilit, se face mai placuta si mai roditoare in fata lui Dumnezeu."
"Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte."

"Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune 'sunt cel din urma, sunt nimic.' Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant."
"Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[...] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[...] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti."
"Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun."
"Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!"

"Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume."

"Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza.Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit."

"Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] In rugaciunea ta sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos."

"Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza."
"Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire."

"Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta."

"Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata."

"In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare."

"Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine."
- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
- Ti-l voi spune inca o data: 
oricine nu se pocaieste va fi pierdut."

"Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza."

"Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama."
"Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii."

"Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic."

"Iubiti-l pe Hristos . Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui".

"De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor".

"Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiestiDu-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate".

"Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine".

"Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti", imi spunea Bunicutul.
"Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El".

"Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea".

"Trebuie sa-ti spui mereu acestea: "Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd." Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles."

"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucrurireligioase, daca nu esti intrebatSa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos."

"Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti."

"Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte."

"Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne rugam."

"Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule."

"Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul."

"Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva."

"Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu."

"Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat."

"Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie."
"Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara."

"Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos".

"Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator."

"Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-aimpresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi
."

Cand i-am spus ca nu tin minte tot ce citesc, Par. Porfirie mi-a spus acestea: "Sa stii, fiule, ca toate ni se depoziteaza in memorie, iar cand Hristos socoteste ca a venit ceasul potrivit, le dezvaluie."

"Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte."

"Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba."

"Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva."

"Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti."

"Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic."

"Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc."

vineri, 27 septembrie 2013

''ENERGIA INIMII'' NE INFLUENTEAZA SI NE SCHIMBA

Conferinta GREGG BRADEN
 Momentul de rascruce Adevarul profund. Viata pe muchie de cutit
Bucuresti, 31 august-01 septembrie
- info/ganduri care s-au selectat in mintea/inima mea -
Tot ceea ce ne-a aratat/argumentat este bazat pe dovezi, culese (de omul de stiinta Gregg Braden) in multi, multi ani de cautari, pe multe meridiane ale lumii (mai putin prin locurile noastre – dar posibil/probabil ca info de la stramosii nostri sa nu fie pentru vremurile trecute/de acum, ci pentru cele viitoare – cred/simt eu). Cartile lui (opt, fundamentale, sunt deja tiparite la noi de catre speciala Editura For You!) sunt pline de ele. Puteti oricand sa le vedeti!
Trecutul Omenirii a functionat bine, ca dovada ca suntem aici, acum.
Acum – am ajuns la extreme in absolut toate aspectele vietii noastre (incepand cu clima).
Suntem intr-o criza de gandire. Gandirea trebuie sa inteleaga ca sunt necesare solutii noi. Acum, chiar in acest moment, avem solutii pentru absolut toate problemele existente (energetice, alimentare, financiare,..)
Dar nu exista, inca, niciun conducator care sa inteleaga aceasta si sa dea prioritate solutiilor noi.
Lumea pe care o stim nu mai exista. Majoritatea oamenilor asteapta ca ea sa se intoarca. Ceea ce nu mai este posibil.
Stramosii nostri, de pe toate meridianele Pamantului, credeau in ciclurile de timp si stiau despre schimbare – climaterica, umana... Ei nu separau Natura, de Om. Toate traditiile transmit info pentru noi, cei de acum, despre incheierea unei epoci in timpul nostru de viata (cu accelerare in perioada 01.08.1990 – 22.08.2012, dupa date stiintifice corelate privind Universul nostru). Asadar, o epoca din istoria Pamantului/Omenirii s-a incheiat. Este o epoca ce, fizic, a durat 5 125 de ani (dupa calendarul mayas, care se coreleaza cu multe alte date din intrega lume) si este consemnata, in mod specific fiecareia, de catre toate civilizatiile de dinaintea noastra. Este a cincea epoca care se incheie in istoria cunoscuta a Omenirii. Primele patru au fost epoci de colaborare/intelegere intre oameni (ca dovada ca arheologii n-au gasit arme sau schelete macelarite, inainte de acesti apoximativ 5 000 de ani). A cincea, cea care tocmai se incheie, a fost de experimentare a confruntarii/razboiului: a concurentei – pe toate planurile.
Noi, acum, incepem/traim o noua epoca - epoca reintalnirii cu noi insine, cei in armonie cu Natura si cu noi insine.
Cum putem alege ce ne este necesar? (eu: fac din nou precizarea: a fi necesar = ceea ce este pentru binele nostru cel mai inalt, al celor implicati, al Universului – cu totii una suntem!; a trebui = o impunere, fie chiar si din partea noastra. Asa ca, atentie, prieteni: evitati sa ganditi in termeni de 'trebuie' si introduceti in constienta 'necesar'. Este esential – sa intelegem si sa aplicam!!!)
Unica intrebare care ne aduce orice raspuns: Cine sunt eu?
Cand lumea se schimba, si noi este necesar sa ne schimbam odata cu ea.
Presupunerile gresite ne-au adus aici (gresite in sensul ca, aparent, au lucrat contra noastra; de fapt, ne-au ajutat sa ne cunoastem si sa putem sa facem alegerile pentru binele nostru cel mai inalt, al celor implicati, al Universului). Dovezile stiintifice nu confirma presupunerile despre evolutia Omenirii.
Natura se bazeaza pe cooperare (ajutor reciproc), nu pe concurenta.

Concurenta are, de fapt, doua aspecte:
  • benefic: cineva devine foarte bun in ceva si ceilalti il urmeaza
  • distructiv: aduce un beneficiu cuiva in defavoarea altcuiva; genereaza violenta.
Acum, stiinta (aparuta, in modul in care o percepem noi, acum aproximativ 300 de ani, dupa inceputul revolutiei industriale) incepe sa aduca dovezi ca suntem interconectati (ex.- holografic, deja stim ca: aici = acolo; acum = atunci).
Exista ceva pe care l-am numit Matrice Divina/Camp/Holograma cuantica. Comunicam cu Matricea Divina/Camp/Holograma cuantica prin emotia umana. (eu: Asta-noapte tarziu, am primit un film cu un interviu al lui Bruce Lipton, prieten drag al lui Gregg, pe care l-a pomenit de cateva ori pe parcursul conferintei. Vi-l trimit si voua si cred ca veti fi de acord cu mine ca este exact ceea ce era necesar ca sa intareasca tot ceea ce ne-a transmis Gregg. ... eu stiu de mult ca 'nimic nu este intamplator'.) Ca dovada, s-a inregistrat stiintific ca, in prezenta emotiilor negative, ADN-ul nostru este 'strans' si apare 'relaxat' cand traim emotii pozitive. (Filmul explica absolut minunat!)
Asadar, vechile modele de 5 000 de ani nu ne mai servesc. Revenim la originile noastre, la a gandi cu inima (s-a dovedit stiintific recent ca in inima exista o zona distincta, considerata 'creierul inimii'). Stim ca exista o permanenta conversatie inima-creier, iar calitatea acesteia este esentiala si a primit denumirea de'coerenta' (ideal: sa fim la fecventa de 0,10 Hz). Cea mai lunga calatorie este cea dintre minte si inima. Sentimentul este rugaciune.
- 'Atributul oricarui adevar profund este ca opusul lui este tot un adevar profund' – Niels Bohr.
- Raspunsul se afla in intrebare/problema.
Acestea doua ne ajuta sa intelegem calea noastra actuala/viitoarea – cooperarea. Putem depasi conceptele vechi, bazate pe competitie/conflict.
False (dovedit stiintific) presupuneri ale stiintei
Gandirea noua
Evolutia (intamplarea) explica viata umana (Darwin)
Viata umana nu e intamplatoare (a aparut brusc, acum aproximativ 200 000 de ani si nu a evoluat semnificativ)
Civilizatia a inceput acum 5 000 de ani (religia)
Sunt nenumarate dovezi arheologice mult mai vechi (peste 15 000 de ani, inclusiv pe clasicul Platou Giza, dar si foarte recent descoperite – in Turcia, de exemplu)
Constienta e separata de lumea fizica (stiinta ultimilor 300 de ani)
Suntem una: corp si sentiment (ADN)
Spatiul dintre lucruri este gol (mecanica clasica)
Totul este interconectat (energie) si inima vorbeste acestei retele (mecanica cuantica).
In gandirea tibetana: plasa de interconectare a tesut-o Paianjenul divin si a plasat oamenii in nodurile sale. Actual, cu telescoapele performante s-a fotografiat Universul in profunzime si s-a gasit o retea de legatura peste tot, cu galaxiile in nodurile sale.
Imaginile se aseamana pana la identitate.
Natura se bazeaza pe supravietuirea celui mai puternic
Civilizatia este ciclica. Toate populatiile stravechi au transmis aceste info (indigenii din America Centrala si de Sud: patru cicluri trecute, bazate pe conlucrare, si cel pe care-l incheiem noi, bazat pe competitie)
Asadar, puterea emotiei ne conecteaza cu lumea.
Indienii Hopi au o profetie (pe care au facut-o cunoscuta si la ONU, direct printr-unul dintre inteleptii lor), inscrisa pe Piatra Profetiei, care are peste 3 000 de ani si cuprinde o Harta Hopi a Vietii, lasata de cei din ciclul de dinainte. Este o poveste ilustrata a ciclului nostru de timp. Ni se spune ca exista doua cai de evolutie si este doar alegerea noastra pe care dintre ele mergem:
  • a Fricii – in care lucreza profitul, conflictul si lacomia. Oamenii sunt reprezentati in bazorelief, printr-un corp neatasat de cap (absolut genial!!!), deoarece nu se cunosc pe ei si merg spre o cale termica (supraincalzire), din lipsa/epuizare de tot/orice, in fiecare domeniu.
  • a Iubirii – in care lucreaza conlucrarea si echilibrul. Oamenii se cunosc pe ei insisi si traiesc in abundenta (inclusiv de mancare, pentru ca se consuma cat/ce e necesar organismului, ceea ce duce si la abundenta de... sanatate!).
Exista si o a treia cale, care le leaga pe cele doua la un moment dat, cand e posibil sa inceapa sa apara extremele.
Pe cea de a doua cale, a Iubirii, exista trei obstacole: cele doua razboaie mondiale si un al treilea, pe care nuil stiu Hopi (implicit noi). Va avea loc dupa punctul de turnura/alegere (1998). Noi, acum, alegem. (ex. - cartile rezista la fluctuatiile magnetice ce pot exista din cauze exterioare noua - activitatea Soarelui, in timp ce PC-urile, nu)
Cum facem alegerea – la nivel de Omenire si individual?
Raspunsul il putem afla tot ascultand vocile stramosilor, prin persoane in viata (de peste 120-130 de ani, in Tibet si-n alte parti ale lumii), care ne spun sa traim din inima, fara resentimente, cu compasiune(intelegere + iubire), facand si miscare fizica si avand grija si la ce/cat mancam.
Cheia longevitatii este emotia din inima. Coerenta este cea care ne-o asigura. Fiecare organ al nostru este capabil sa se regenereze, dar e necesar ca noi sa-i cream conditii: campuri electric/magnetic/emotional favorabile (filmul explica genial, ascet lucru!).
In Occident, la persoanele peste 65 de ani, principala boala este de inima: emotiile negative sunt o rana/durere nerezolvata, care se traduce fizic ,prin aceasta boala.
Toti suferim acum, pentru ca lumea pe are o stiam nu mai exista. Putem supravietui, daca traim in inima.
Suntem in inima, daca/cand reusim sa lasam experientele sa existe, fara sa ne atasam de ele. Abilitata noastra de a raspunde la experientele vietii, intr-un mod sanatos a fost numita rezilienta. (eu: Vedeti?!? Sunt masuratori strict stiintifice – Gregg le-a aratat si demonstrat pe scena, dar eu nu am cum, aici – nu asta mi-am propus.) Prin urmarirea/coordonarea conversatiei permanente creier-inima (de fapt, corect cantitativ: inima-creier) putem sa eliberam stresul/tensiunea: trauma e diferita de apreciere, asadar creierul primeste semnale diferite de la inima si elibereaza substante diferite in organism. Prin sentimente de apreciere/recunostinta/atentie ajungem la o coerenta maxima, ce aduce dupa ea rezilienta maxima.
Concret – cum? Avem trei etape foarte clare de urmat:
  1. atingem fizic (cu palma, cu degetele – cum simtim fiecare) centrul inimii (atentia merge acolo)
  2. cream unul dintre cele trei sentimente - apreciere/recunostinta/atentie. (eu: Evident, la inceput poate fi mai greu de facut asta, dar fiecare dintre noi a trait astfel de momente in viata si tot ce avem de facut este sa ne reamintim cum ne-am simtit atunci. Da, atat e de simplu!!)
  3. respiram ca si cum o facem din acel sentiment (eu: si asta e mai complicat de descris decat de facut!). (Atletii stiu foarte bine asta: chiar si in plin efort maxim pot avea coerenta maxima in inima.)
Metoda este valabila pentru ORICE punct al corpului nostru, asa ca il putem linisti/vindeca. Practic, se declanseaza procesul de vindecare (stare de echilibru) in corpul nostru.
De aceea este necesar sa ne cunoastem pe noi, ca sa stim cand este vorba despre noi si cand despre altii (situatiile altora).
E necesar ca, la inceput/sfarsit de zi, sa ne cream sentimentul de coerenta.
Cand intrebi inima, afli exact raspunsul. El poate veni inclusiv ca sentiment.
Totul se reduce la coerenta (maxima – la 0,10 Hz).
Prin coerenta ii putem vorbi matricii de energie care umple spatiul. Toti participam, adica suntem parte a procesului, a tot ceea ce exista.
S-a dovedit stiintific, ca observatorul schimba ceea ce observa. Cu cat ne uitam (= observam) mai mult, cu atat mai mult influentam (= schimbam = CREAM).
Mecanica cuantica ne ajuta sa intelegem ca realitatea este stabilitate (pulseaza), in timp cepotentialul/posibilitatea este aleatorie – vine si pleaca.
Constiinta preia posibilitatea si o fixeaza, facand-o realitate.
Altfel spus, ideea devine realitate, cand constiinta noastra se concentreaza pe ea si o aduce astfel in concret.
Campul/Matricea este:
  • recipientul care contine tot ceea ce exista = toate posibilitatile
  • oglinda a ceea ce credem si cream in inima noastra.
Lumea noastra fizica, cea din jurul nostru, reflecta ceea ce se intampla in interiorul nostru. De aceea, cand te rogi pentru ceva, recunosti ca iti lipseste si-i consolidezi aceasta pozitie de lipsa. E necesar sa simti (sa crezi) ceea ce doresti. Nu ceri: simti ceea ce doresti, cu toate simturile.
Inima este cel mai puternic camp electromagnetic din corp. De aceea, cand ai o afectiune in corp, simte ca deja afectiunea ta s-a vindecat, simte echilibrul existent acolo.
Oglinzile iti vorbesc asa:
  1. Oamenii iti pot arata cum esti in acel moment.
  2. Oamenii iti pot arata cum judeci in acel moment.
  3. Oamenii iti pot arata pierderile din acel moment. (Fiecare dintre noi, pentru a trece prin viata, e necesar, uneori, sa renuntam la ceva/cineva important pentru noi.)
Intotodeauna cautam sa fim intregi si putem sa gasim ceea ce ne lipseste la altii, asa ca e necesar sa stim/intelegem de ce suntem atrasi. Pentru asta, intrebam inima: Ce ma atrage la el/ea? Cand intrebi inima, afli raspunsul exact. (Inima nu minte.)
Viata poate fi considerata un mare ecran, alb stralucitor, dintr-o sala de cinema.
Viata noastra este filmul = ceea ce noi, fiecare dintre noi, proiectam pe ecran. (eu: Mai simplu de imaginat nici ca se poate!!!)
Ciclurile timpului aduc schimbari globale, care aduc schimbari umane. Stim foarte bine (adica e dovedit stiintific!), ca activitatea solara influenteaza activitatea umana. Asadar, exista corelatie.
Natura se bazeaza pe cooperare.
Coerenta sustine cooperarea.
Ce putem face cu extremele? Chiar le putem influenta!!!!!
HeartMath (Institutul Inimii), pe langa multe, multe, multe minunate lucruri pe care realizeaza, a initiat unproiect (ICG – Initiativa coerentei globale). Scopul: Modificarea constiintei globale de la haos si instabilitate, la coerenta si cooperare. Masurarea se face prin senzori proprii, amplasati pe toata suprafata Pamantului. Acum sunt functionali cinci, iar in final vor fi 12. ICG este functional in 86 de tari (si in Romania) si oricine poate intra pe www.glcoherence.org ,pentru a contribui la campul cooperarii.
La baza sta constatarea (facut prin masuratori nenumarate, de catre satelitii de pe orbita – se stie deja foarte bine ce mare a fost impactul in campul Pamantului, in ziua de 11.09.2001) ca inima noastra, prin coerenta sa, poate influenta campul geomagnetic al Pamantului. Asta inseamna ca putem crea coerenta la nivel planetar. Se formeaza un cerc absolut minunat: coerenta individuala duce la cea sociala, care duce la cea globala, care se resimte in cea individuala....
Punctele de rascruce sunt puncte de intoarcere, de inflexiune: Natura ne da posibilitatea sa facem alegerile corecte, inainte de a ajunge la varful crizei.
Acum traim un moment de rascruce.
Acum noi avem de facut o alegere. Alegem noi noile descoperiri/cunostinte sau nu?
Cheia este rezilienta, adica abilitatea de a te intoarce la o situatie sanatoasa/normala de a trai, dupa o situatie stresanta.
Acum, in aceste momente din viata noastra/a Pamantului, putem gandi si trai fiecare intr-un mod nou, fara a mai fi necesar sa ne intoarcem la ceva asemanator din trecut.
Acum suntem intr-un timp al extremelor, in care e necesar sa ne asteptam (sa fim pregatiti) la orice.De aceea ne este necesara gandirea rezilienta.
Cheile ei sunt:
  • autocunoasterea
  • simtul sperantei: avem toate instrumentele (interioare, in primul rand) ca sa facem fatza schimbarii
  • inima noastra
  • relatiile personale puternice
  • semnificatia personala a lumii.
Unealta fundamentala este sa schimbam intrebarea:
  • modul vechi: Ce pot sa obtin de la lume?
  • modul nou: Ce pot sa impartasesc cu aceasta lume care se naste acum? Cum pot contribui? Ce pot oferi?
Schimba-ti intrebarea, in orice moment de cumpana!!!!!
Rezilienta personala inseamna ca adevarata schimbare este sa creezi un mod nou de a face lucrurile si lumea le va schimba.
Nu schimbi, luptand impotriva a ceea ce nu-ti place. Lupta amplifica haosul. Campul/Matricea poate fi orice alegem noi sa fie: haos (lupta) sau coerenta (modul nou, care arata ca cel vechi e depasit).
Abordarea lumii care apare presupune:
  • adaptare la schimbarea climaterica
  • adaptare la distrugerea vechilor locuri de munca
  • adaptare la o noua economie.
Rezilienta o putem realiza prin localizarea (identificarea) vietii – economie, resurse, servicii, finante.
O perioada extrema este catalizatorul schimbarii (ex. - colaborare individuala/globala).
Asadar: ce alegem?
Distrugere sau Transformare?
Adica:
Frica sau Iubire? Pace sau razboi?
DE NOI DEPINDE.
Multumesc/Multumim, Gregg Braden!
Mariana Gusita

joi, 29 august 2013

''VINO FRATE IISUSE HRISTOASE''


            Astazi vreau sa va relatez un fapt emotionant petrecut in satul meu in anii 60 ai secolului trecut.
   In anul 1959, guvernul de la acea vreme a dat decretul 410 prin care toti calugarii si calugaritele din manastiri erau trimisi inapoi in comunitatile din care faceau parte pentru a se incadra la un loc de munca. In aceasta categorie s-a aflat si maica Xenia Pamfil din satul meu si de care am pomenit intr-un articol anterior.
   In perioada cat a stat in sat s-a petrecut intamplarea aceasta la care maica a fost martora si din gura careia eu am aflat-o.
Un jandarm din sat, om familist si respectat in sat, incetul cu incetul a alunecat in patima betiei astfel incat a fost parasit si de sotie si de copii. Ajunsese intr-o stare atat de degradata incat dormea noptile prin santuri iar casa i se darapanase. Limbajul sau era plin de injuraturi, de cuvinte obscene si triviale. Sintii si dumnezeii curgeau din gura lui precum curg paraele dupa o ploaie vijelioasa. Nu putin a durat aceasta situatie iar la un moment dat omul nostru a ajuns in pragul mortii. Tipetele si urletele de disperare i-au determinat pe vecini sa vina la capataiul lui si sa incerce sa-i aline suferinta.
   ''Nu ma lasati ma! Ajutati-ma ma! Uite! Au venit demonii si ma bat. Vino Vasile, vino Gheorghe'', asi striga fratii.
''Dar fa semnul sfintei cruci ...cutare''(nu i-am retinut numele) spuse maica Xenia. Se opreste si intreaba mirat: ''Dar tu cine esti?''
Culita(acesta era numele de botez de acasa al maicii Xenia) a lui Pamfil.
''Nu pot ca mi-au legat mainile cu lanturi''. Maica a incercat sa-i ridice bratul dar nu a putut sa-l miste de langa corp. Si iarasi a inceput sa se vaite si sa cheme pe Vasile si pe Gheorghe fratii sai.
''Dar cheama si pe Domnul Iisus Hristos nu numai pe Gheorghe si pe Vasile'' spune maica Xenia.
   Si muribundul nostru, precum talharul pe cruce, incepe sa strige:
''Dar vino Iisuse, dar vino Hristoase, dar vino frate Iisuse Hristoase''. Si cu aceste ultime cuvinte si-a dat duhul in bratele Mantuitorului Iisus Hristos.
   Povestea maica ca si ''pietrele plangeau'' de chipul miraculos in care acest spirit, intr-o clipa, precum talharul pe cruce, a fost primit la pieptul lui Hristos, caruia I se cuvine slava si cinstea in vecii vecilor.

           De a carui slava fie sa ne impartasim si noi, Amin.

duminică, 14 iulie 2013

VINDECAT CU LUMINA



“Mi-am luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat”
- În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o su­ferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp, când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca ni­ciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a în­tâm­plat?
- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi “bucuria” asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de ur­genţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un medi­ca­ment extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui de­geaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioa­da aceea, întâmplarea, care niciodată nu e întâm­plătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi pla­nific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.
- Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe care le aveaţi…
- Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am ho­tărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, “să vorbesc” cu el. Pe orice organ DOREL VIŞAN: poţi să-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l mângâi, să râzi cu el. Aşadar, am ur­mat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în pa­ralel, am aplicat tehnici orientale de echilibrare, de energizare, de setare a fica­tu­lui. Se spune că există o ie­rarhie a organelor. De exem­plu, stomacului poţi să-i or­doni să se alinieze la un stan­dard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te porţi fru­mos. Inima este regele, plămânii – statul major, ve­zica biliară este tribunalul, ficatul e consiliul de mi­niştri, stomacul este ariergarda, aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii filtrează sângele, au o muncă de salahor. Poa­te nu le-am spus pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la boala mea, eu am vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi i-am făcut o carapace de apă­rare, ca aceea a unei broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am pus o plasă, care să-i permită res­piraţia, dar prin care viruşii, care îl înconjurau să nu mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage nasurile alungite prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai aveam eu nişte “oameni” ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale viruşilor. Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai veniţi şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de viruşii care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După alte 3 săptămâni au venit din Scoţia rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în asemenea boli, şi scria negru pe alb: “Virus hepatic nedetectabil”. Doctoriţa alopată care mă îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea. Am spus că vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să pla­nifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi aşa va fi. Aşa­dar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, pro­gramul acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai vorbit şi cu alţi oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul vindecat.
- Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?
Hrană curată din grădina proprie
- Dacă crezi în puterea minţii tale, în puterea gândului, chiar aşa este. Numai că trebuie să fii perseverent în aplicarea acestor metode şi să nu le întrerupi total niciodată. Chiar şi după ce ai primele semne de vindecare, trebuie să le mai practici. În cazul meu, lucrurile s-au com­plicat în sensul că tratamentul cu inter­feron a avut nişte efecte secundare extrem de ne­plăcute. Mi-a distrus un genunchi total, pi­ciorul s-a umflat şi s-a format ceea ce medicii numesc chist Baker, care a ajuns la o mărime de 12 cm. Medicii alopaţi care m-au văzut mi-au spus că soluţiile în cazul meu erau puncţia, operaţia şi un genunchi de plastic. I-am spus unui profesor de la Bucureşti că aş vrea să încerc nişte metode complementare de trata­ment, care se bazează pe concentrare, medi­taţie, vizualizare a locului bolnav, planificare a vindecării, dar profesorul mi-a spus că acelea sunt nişte prostii în care el n-are încredere. Dacă am văzut că aşa stau lucrurile, că toţi îmi spun de baston şi de cărucior, am venit aici la ţară, la mine, la Mărtineşti şi zilnic mi-am fă­cut automasaj, presopunctură, gimnastică, re­glare energetică şi multe altele încă. După 6 luni a început să se stabilizeze situaţia oa­re­cum, piciorul s-a dezumflat şi încet, încet şi-a reluat activitatea. Când m-am dus la profesor la Bucureşti, la control, el mi-a zis: “Ai văzut domnule, ce bine ţi-au făcut medicamentele pe care ţi le-am prescris, îţi mai dau încă şase luni de tratament.” Eu nu i-am mai spus că, de fapt, nu le-am luat nici pe primele, aşa că nici n-am mai cumpărat alte medicamente. Am revenit acasă şi am reluat tratamentele complementare, am făcut şi masaj în apă sărată la Turda şi într-un an de zile puteam deja să merg normal. Mai rămăsese doar un chist de 2 cm sub genunchi, despre care doctoriţa mi-a spus că nu se va închide, că aşa e boala şi că, chiar dacă se închide, apare apoi în altă parte.
- Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar armata de aliaţi să vă ajute, nu?
DOREL VIŞAN:
- Să ştii că i-am pus la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât în cazul ficatului, dar nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că mulţi nu pricep şi batjocoresc metoda. Este o vindecare cu lumină violetă care este bine­făcătoare. Lumina violetă fiind la marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte şi vindecă. De altfel, eu am practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul alfa. Concret, am rugat-o pe doc­toriţă să-mi arate o imagine interioară a chistului. “Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai vindecă, tot o să se mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el.” Am insistat să mi-l arate. “Domnişoară, i-am zis, numa’ arată-mi-l, vorba ciobanului, că de restul mă ocup eu.” Mi-a arătat radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi o linie albă, unde era loca­lizat chistul. M-am dus acasă şi mi-am imaginat că pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină violetă, că aceasta se ridică treptat, acoperă tot ge­nunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a chis­tului. A doua zi, am făcut acelaşi exerciţiu, îmi ima­ginam genunchiul tot violet, a treia zi, la fel, a patra, la fel şi în a cincea zi chistul a dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund aşa cum mi-au spus şi mie alţii, mult mai specializaţi decât mine în asemenea metode de tratare. Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în partea aceea a corpului, (prin imaginarea culorii vio­lete vindecătoare) celulele genunchiului au făcut o în­trebare la creier. “Şefule, aici s-a dat ordin că-i vin­decat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce fa­cem?” “Vindecaţi!” a zis creierul. Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presu­pune să depăşeşti emoţiile negative, să te concentrezi şi să te autocontrolezi în orice moment. Eu pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede, pentru că le practic de multă vreme. Nici nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti bolnav. Niciodată să nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a existenţei. Să spui mereu, chiar dacă nu e chiar aşa, “sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt fericit, sunt mulţumit”.
“Boala se naşte în minte şi tot acolo se vindecă”
- În literatura, medicina şi filozofia orientală se afirmă că este necesar să existe un echi­libru în tot şi în toate;, credeţi că ceva din viaţa dumneavoastră a atras îmbolnăvirea?
DOREL VIŞAN:
- Mintea mea a atras boala. Boala se naşte în minte şi tot aco­lo se şi vindecă. Toţi avem păcate, unele mai mari, altele mai mici. De la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la lene şi gelozie, până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care, într-un fel sau în al­tul, sunt pedepsite. Dar poate că mai intervin şi păcate ale înain­taşilor din cine ştie a câta gene­raţie. Totul se plăteşte pe lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al acestei judecăţi supreme este reinstaurarea echi­librului între toate şi aceasta se poate face prin puterea minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Boala apare mai întâi în minte şi tot în puterea minţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea în faţa provo­cărilor tot mai stresante ale timpului în care trăim. Tibetanii au trei metode de apă­rare şi salvare de stres. Lăsaţi-mă să vi le spun pentru că pot ajuta pe mulţi oameni. Prima este metoda antidotului: dacă cineva se gân­deşte la tine cu ură, tu trebuie să te gândeşti la el cu iubire. Este cea mai simplă formă de apărare. Dacă ţipă la tine, răspunde-i liniştit. A doua metodă este aceea a conştientizării: dacă cineva te urăşte, tu trebuie să înţelegi că ura este trecătoare, pentru că totul este zădărnicie, după cum spune şi Ecleziastul. Şi-n momen­tul în care vin ca o avalanşă necazu­rile asupra ta, tu trebuie să te gândeşti că toate sunt tre­cătoare şi că vor lua sfârşit. Prin a treia me­todă, foloseşti emoţiile negative ca şi cata­li­zator. Este ca şi cum ai cădea în mare şi te-ai folosi de forţa valurilor ca să ieşi la mal. Este cea mai periculoasă din cele trei, care sunt toate o cheiţă de deschidere a minţii şi a su­fletului şi de înţelegere a vieţii. Despre această metodă, nu­mită a Păunului, înţeleptul Mila­repa zice că este ca şi cum ai lua un giuvaer de pe capul unei vipere, care se poate întoarce în orice moment asupra ta să te muşte. Astea-s metode de a te apăra de stres. Din păcate, noi nu le cu­noaş­tem şi nici nu le practicăm. Îţi face unul rău…. “te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu ci­ne-s!”, cam aşa zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dra­goste, răspundem tot cu ură la ceea ce ni se face. Or, trebuie să în­văţăm că cea mai pu­ter­nică formă de apă­rare în lu­mea periculoasă în care tră­im este Iubirea. O spun şi vă rog să scrieţi cu literă mare pentru că alături de libertate, dreptate şi pace, Iubirea este unul dintre ţe­lurile şi idea­lu­rile oamenilor de pretu­tin­deni şi ea stă ca o regină pe primul loc.
“Mi-am modificat total viaţa”
- Sunteţi un mare actor, profesor, poet, măr­tu­risirile de acum arată publicului o altă faţă a omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a trăi. Dincolo de fap­tul că v-aţi re­câştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?
- Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pen­tru că nu judecă bi­ne. Primul câştig es­te că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să te ajuţi singur, da­că-ţi disciplinezi min­­tea. Am fost în lumea întreagă pen­tru a învăţa din înţe­lep­ciunea medicinii tradiţionale de pre­tu­tindeni. Am călă­torit în Noua Zee­lan­dă, Australia, Chi­na, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Pa­ra­guay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, tra­iul în aer liber, aproape de pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modi­ficat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, cea­pă şi mor­covi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice, am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gim­nastică, de la o oră şi jumătate, până la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. Altfel, n-am încetat să învăţ să trăiesc cât mai simplu şi învăţ cât de
DOREL VIŞAN:
 multe pot despre corpul meu. Cunosc, de exem­plu, cele 5 forme de respiraţie, înţeleg cum se poate con­duce energia în corp, unde sunt meridianele, unde locurile de blocare a energiei, cum se poate educa şi stăpâni voinţa, cum să scap de cele trei otrăvuri mari ale lumii: ura, pofta şi iluzia. Oi, Doamne, câtă zoală, câte exerciţii, cât studiu, până am ajuns să înţeleg, cât de cât, ce-i cu mine pe lumea asta! Până am în­ţe­les că trupul singur are tot ce-i trebuie ca să se vin­de­ce şi să se refacă. Alopatia, medicina clasică, vindecă partea, dar omul trebuie să vindece întregul. Un corp uzat nu trebuie reparat pe ici, pe colo, ci “refăcut” în totalitate prin hrănirea cu energie naturală, aceea pe care o primeşte şi copilul la naştere. Această forţă de refacere a sănătăţii au intuit-o şi popoarele primitive care au folosit însă şi puterea poveştilor şi a miturilor, a artei, în general, pentru întoarcerea la lucrurile an­ces­trale şi, mai ales, la Lumina dintâi sub care Dum­ne­zeu i-a dăruit omului din energia Lui vie şi vinde­cătoare.
Fotografii din arhiva actorului
(Preluat de pe http://www.formula-as.ro )

joi, 4 iulie 2013

FILOSOFIE ADEVARATA



      Cîtă vreme vom oscila între bine şi rău, 

Cîtă vreme vom căuta în orice afirmaţie a cuiva o laudă sau critică,

Cîtă vreme vom căuta să ne impunem un punct de vedere,

Cîtă vreme îi vom critica pe ceilalţi pe motiv că nu fac cum credem noi că trebuie,

Cîtă vreme după o acţiune vom exprima prin gînd, vorbă sau atitudine importanţa de sine,

Cîtă vreme nu vom învăţa să exprimăm ceea ce credem,

Cîtă vreme vom exprima ceea ce vrem cu pretenţia ca ceilalţi să ne ajute,

Cîtă vreme vom compara ceea ce vedem cu ceea ce am vrea să vedem,

Cîtă vreme nu vom înţelege că vedem incomplet, prin filtrul care este „eu”,

Cîtă vreme ne vom proiecta negativitatea,

Cîtă vreme vom comenta critic negativitatea pe care o vedem,

Cîtă vreme nu vom înţelege că vedem o reflexie a negativităţii personale,

Cîtă vreme nu vom înţelege că suferinţa conţine o mare cantitate de egoism,

Cîtă vreme nu vom înţelege că fiecare are exact cît poate duce,

Cîtă vreme nu ne vom plictisi să suferim,

Cîtă vreme nu vom selecta din „ceea ce trebuie” ceea ce ne foloseşte,

Cîtă vreme nu vom căuta în noi înşine răspuns la întrebarea „ce ne este de folos?”,

Cîtă vreme ne vom ascunde de prezent în trecut sau viitor,

Cîtă vreme nu vom înţelege că trecutul există ca să învăţăm din el, nu ca să-l repetăm,

Cîtă vreme nu vom înţelege că viitorul este efectul a ceea ce simţim, gîndim, facem în 
prezent,

Cîtă vreme nu vom înţelege că învăţare înseamnă reflectare şi extragerea esenţei din experienţe,

Cîtă vreme vom căuta acceptare şi aprobare la ceilalţi,

Cîtă vreme nu vom înţelege că ceilalţi sunt ca şi noi, în permanentă căutare,

Cîtă vreme vom spune că vrem să fie altfel dar vom gîndi, simţi, acţiona la fel,

Cîtă vreme vom crede că „liberul arbitru” ne scuteşte de consecinţele gîndurilor şi faptelor noastre,

Cîtă vreme nu vom înţelege că ne poate fi mai bine,

Cîtă vreme nu vom înţelege că „mai bine” înseamnă să ieşim din starea de „bine-rău”, 
Atîta vreme, 

Ne vom merita soarta !