duminică, 7 august 2016

Cum ar fi....




          Sambata, 30 iulie a.c., am plecat spre statiunea Techirghiol unde mi'am petrecut timp de o saptamana concediul de vara. 
   Pentru unii ziua de 30 iulie reprezinta ziua aniversara si acestora le urez ''multi ani fericiti si sanatosi'', pentru altii 30 iulie reprezinta ziua in care, imbracati in alb au pasit pragul bisericii devenind astfel un singur trup; acestora le doresc ''casa de piatra, viata lunga si fericita impreuna si sa ajunga sa'si vada pe fiii fiilor lor''.
   Revenind la persoana mea, 30 iulie este una din zilele mele onomastice si sunt foarte bucuros ca in aceasta zi am prieteni care serbeaza si ei cate un eveniment in viata lor.
   Statiunea Techirghiol este o locatie noua pentru mine, fiind prima mea vizita aici.
Inca de la inceput m'a surprins placut curatenia orasului si pentru aceasta am avut pe tot parcursul sejurului o afectiune sporita fata de cei care conduc acest oras; foarte multe spatii verzi, arbusti si foarte multi pomi plantati in aceste spatii verzi.
   De departe, o constructie impunatoare iti atrage privirea; este noua catedrala a manastirii Sfanta Maria. Imediat ce pasesti pe poarta manastirii, se simte energia locului unde a petrecut timp de 36 de ani parintele Arsenie Papacioc, acest curent de energie culminand in insasi marea catedrala.
   A fost o saptamana foarte calduroasa si observand ca sunt pueti(pomii de care am amintit mai sus sunt inca in stadiul de pueti neavand mai mult de 2-3 ani) la care apa de la sistemul de irigare nu ajunge si sunt in situatia de a se usca, dupa ce ma ungeam cu vestitul namol de Techirghiol, am inceput sa cercetez de unde as putea lua apa pentru ai uda, imbinand astfel placutul cu utilul. Ati putea spune de la sistemul de irigare si as fi facut'o cu foarte mare placere si bucurie doar ca sistemul consta in aspersoare iar acestea nu au rabdare sa umpli o galeata si trec repede pe langa tine; sa nu mai spun ca intr'o saptamana cat am stat acolo, au functionat doar de doua ori.
   Vazand ca este o fantana arteziana aproape de manastirea Sfanta Maria, fantana ce reprezinta un pastor cu un magar si cum vila la care am fost cazati este aproape de aceasta fantana, am luat o galeata de la gazda noastra si dis de dimineata am carat din aceasta fantana apa la pomisorii pe care ai vedeti mai jos.


   In fotografia de mai sus am salvat 4 pomisori de salcam de la motocositoare; baetii erau la 100 de metri iar eu am cautat cateva bete si cu pungi din nailon gasite pe jos am legat acesti pomisori.
Mare mi'a fost bucuria cand am venit dupa amiaza si am vazut ca baetii nu au taiat acesti pomisori.
   Poate unii zic ca nu inseamna mare lucru 3-4 pomisori; eu zic ca chiar si 3-4 pomisori daca i'am salvat de la uscare reprezinta un castig foarte mare.
Imi place sa vad ca natura traeste in jurul meu; nu'i inteleg pe cei care razaluiesc cu sapa iarba din fata curtilor lor(ma refer la casele din satele prin care trec in drumul meu cand sunt la munca: Husi-Tecuci).
Iarba aceea pe langa faptul ca desfata privirea cu vedele ei, consuma dioxid de carbon si produce oxigen. Oare acei oameni vad cat este de dezolant acel pamant sterp? Ma indoiesc. Insasi imaginea despre rai este a unui loc plin de verdeata si de pajisti nesfarsite. Oare care este raiul in care vor ei sa se salasluiasca? Se spune ca ne salasluim in rai inca din aceasta viata! Care este imaginea lor despre rai ca eu nu o inteleg. Li s'a inoculat ceva in creier inca de cand lucrau la C.A.P.( asa se proceda in perioada aceea, cunosc practica) si au ramas asa si pana astazi: robotei teleghidati.
   Pentru ca nu vreau sa vad pamantul gol si dezolant am actionat si aici desi sunt in concediu asa cum am actionat si acasa la Husi.
Acestia sunt 3 salcami plantati de mine in aceasta primavara in fata blocului meu.

Ai igrijesc punandu'le apa si ingrasamant la tulpina. Am cu mine in masina tot timpul o sticla pe care am umplut'o cu azot; opresc in cate o parcare in drumul meu de la Husi la Tecuci si pun azot la tulpinile copaceilor pe care, slava lui Hristos, i'au plantat cei de la drumuri; scot apoi si sticlele cu apa si ai ud. Asta pot face si asta si fac; mi'ar placea sa vad ca si altii fac acelasi lucru. Din pacate cei mai multi stau in fata calculatorului si ei se cred foarte importanti in sinea lor spunand ca ei au luat ''atitudine''. 
Cred ca atitudine ei atunci cand faci ceva concret nu doar sa trancanesti pentru ca ai o tastatura in fata. Doamnelor si domnilor! Haideti sa mai lasam vorbaria un pic si sa mai trecem si la fapte. Intodeauna cand am spus ceva am cautat ca mai intai sa fac eu acel ceva si apoi sa pot spune si altuia sa faca. 
M'am lasat purtat de val; nu au fost 3-4 copacei udati de mine in acele zile cat am stat in statiunea Techirghiol ci cateva zeci; adica dupa cele doua cifre puteti pune cate un zero dupa fiecare. 
Cum ar fi daca fiecare dintre noi am avea grija de cate un pom? Ca este in fata blocului, in fata casei, pe marginea soselei, intr'o parcare, etc... Cum ar fi ca peste 10 ani sa te opresti intr'o parcare cu prietenii tai si sa le poti arata un pom pe care tu l'ai ingrijit!? Se poate! Trebuie doar sa vrei cu adevarat.
Cred intr'o lume mai buna si actionez pentru aceasta; haideti sa intretinem viata pe aceasta planeta; este CASA noastra si MAMA noastra.

Cu afectiune,
Sergiu-Silvan.