duminică, 23 decembrie 2018

Ceva .......ne se leaga!




         In aceasta dimineata de 23 decembrie 2018 la noi in Husi cerul era senin si m'a fascinat luna plina care mergea sa apuna dupa dealul Dobrinei; era ora 7 si 35 de minute cand a apus iar soarele a rasarit abia la ora 8. 
   Articolul de astazi va pune o serie de intrebari la care si eu incerc sa gasesc un raspuns; totul a inceput in luna mai a acestui an cand am deschis acest documentar: 

https://www.youtube.com/watch?v=ez1Ym_y432o&t=1733s

''200 de dovezi ca Pamantul nu este o sfera care se invarte''

   De fapt din toamna lui 2017 am tot observat astfel de videoclipuri pe yutube si asa cum multi din cei care au scris si marturisit ulterior si eu am avut aceeasi reactie: ''astia sunt nebuni''; ''ne'am intors in Evul Mediu'', etc, etc, etc. Am avut intentia sa scriu un articol dar am zis ca nu se merita efortul. In luna mai am vazut acest titlu si am zis: ''ia sa vad ce dovezi aduc acestia?'' Marturisesc ca dupa ce am deschis filmul nu am mai putut sa'l opresc. De atunci imi tot pun intrebari si asa am ajuns sa observ ceea ce s'a intamplat in aceasta dimineata.
   Luna la ora 7 si 30 de minute era luminata si se pregatea sa intre dupa curbura pamantului iar soarele era sub curbura pamantului deoarece a rasarit dupa 25 de minute; cum lumineaza soarele luna atata timp cat intre cei doi era interpus pamantul?

- cati dintre voi stiti sa localizati Steaua Polara pe bolta(da bolta; asa este corect) cereasca? Priviti Carul Mare seara cand rasare si apoi dimineata inainte de a se lumina; este foarte ciudat; pur si simplu se roteste in jurul Stelei Polare.

- Legat de stele: nu vi se pare ciudat ca de mii de ani observam aceleasi constelatii? Cum este posibil cand noi acum ne deplasam prin cosmos cu 800 000 km pe ora? Asta este viteza soarelui iar noi al urmam! Asta ne spun savantii si sa nu pierdem din vedere ca toate stelele au viteze diferite de deplasare in functie de masa lor.

- Toata lumea stie ca mareele sunt cauzate de forta de atractie a lunii; cum se face ca aceasta forta a lunii nu afecteaza satelitii incat sa'i buseasca de fata ei ca si cum ar fi niste meteoriti? Probabil forta aceasta este ........selectiva☺ sau....... o fi existand un...... protocol secret☺(ca tot este la moda acum) intre NASA si satelitii ei si Luna.

- Ati observat straturi de nori la altitudini diferite si care calatoresc simultan in directii opuse? Este imposibil pe o sfera care se invarte.

   Acestea sunt lucruri pe care le'am observat eu si pe care le poate observa oricine; cine doreste sa aprofundeze subiectul sa urmareasca documentarul din linkul de mai sus si altele care sunt pe acel canal.
   Exista atata ilaritate in aselenizarea americanilor incat trebuie sa ai o gandire puierila ca sa mai crezi in asa ceva. Tot puieril trebuie sa fii ca sa mai crezi ca Turnurile Gemene au fost daramate de niste arabi care abia daca au resurse sa amestece niste dinamita cu niste cuie; doar un copil mai crede ca George Bush a pornit razboiul cu Irakul pentru ca Sadam avea arme de distrugere in masa; rad copiii cand le spui ca Osama Bin Laden a fost ucis si aruncat in ocean pentru ca musulmanii sa nu porneasca un razboi.
   Prea multe gogosi si prea multi cei care le inghit.

Cu respect,
Sergiu-Silvan.

duminică, 2 decembrie 2018

Binele devenit rau si raul bine




         In Sfanta Scriptura citim ca va veni o vreme in care oamenii vor numi binele rau si raul bine, dulcele amar si amarul dulce, lumina intuneric si intunericul lumina. Descrierea se potriveste perfect vremurilor pe care le traim; daca se intampla sa te sune cineva si sa'i spui ca nu'l poti ajuta pentru ca efectiv esti la 30 sau 60 kilometri de casa, mai tarziu afli ca de fapt a stiut el ca nu se putea baza pe tine pentru ca erai acasa dar nu ai vrut sa'l ajuti. Cum a ajuns la acest asa zis ''adevar'' doar el stie; probabil are un dar sa vada la distanta dar sigur vederea aceasta este rasturnata si neconforma cu realitatea; este conforma cu realitatea inchipuita a mintii sale pentru ai iesi scenariile ce si le inchipuie si fabrica despre orice si oricine.
   Astfel de oameni L'au  uitat pe Hristos(sau poate nu L'au auzit niciodata) cand zice: '' Iar cuvantul vostru sa fie: ceea ce este da, da iar ceea ce este nu, nu; ceea ce este mai mult decat aceasta este de la cel rau''. Cei care fac astfel nu realizeaza ca se mint pe ei insisi; este cea  mai grava minciuna; se otravesc in fiecare zi si apoi nu inteleg de ce viata lor este asa cum este; mai grav este ca fara sa inteleaga raul urias pe care'l fac, transmit acelasi mod distorsionat si denaturat al realitatii si celor din jurul lor; cei care vor suferi cel mai mult vor fi proprii copii; acesti copii nu se vor putea descurca in viata si vor derula aceleasi scenarii pe care le'au vazut la parintii lor.
   Asta se intampla cu toti cei stapaniti de vicii; cel stapanit de patima bauturii va spune despre ceilalti ca toti sunt betivi; cel stapanit de patima desfranarii va considera pe toti ceilalti niste desfranati; hotul va spune ca toti sunt hoti; mincinosul va spune ca toti sunt mincinosi. Nu ai cum sa vezi in celalalt decat ceea ce ai in tine; ceilalti sunt oglinda ta; in ei te vezi pe tine insuti. Munca noastra a tuturor este cu noi insine. Daca storci o lamaie, va iesi intodeauna zeama de lamaie; niciodata nu va iesi zeama de portocala. Oamenii vor scoate intodeauna afara ceea ce este in prea plinul inimii lor asa cum spune Hristos: ''... omul cel bun din comoara cea buna a inimii sale scoate afara cele bune iar omul cel rau asisderea''. 
   ''Dupa roade se cunoaste pomul: nu poate pomul bun sa faca roade rele nici pomul rau sa faca roade bune''.
   Ne mai intrebam de ce nu exista iubire in lume? Iubirea nu poate exista in lume atata timp cat noi ca oameni nu avem iubire in noi, iubire pe care sa o scoatem afara catre semenii nostri.
Iubirea se cultiva ca de altfel orice virtute. Pana nu ne vom ruga unii pentru altii cu iubire si afectiune, nu vom vedea iubire si afectiune in jurul nostru.

Cu afectiune,
Sergiu-Silvan.

vineri, 2 noiembrie 2018

Revigorarea naturii




          Anul acesta am ajuns mai tarziu la Techirghiol dar multumesc lui Hristos ca am ajuns si atunci; ca de obicei am imbinat placutul cu utilul; in 2017 cei de la primaria orasului au taiat cativa plopi de langa Sanatoriul Balnear, plopi care erau atat pe partea stanga cat si pe partea dreapta cum intrai in Sanatoriu.       Din radacini au iesit lastari si eu am ales pe cei mai vigurosi si i'am insemnat cu vopsea alba iar pe restul i'am taiat. Anul acesta aveam emotii caci era cat pe ce sa nu mai ajung in statiune si ma gandeam ca lastarii mei au fost facuti una cu pamantul. Bucuria mi'a fost mare cand am vazut ca sunt oameni de treaba in primaria orasului care doresc verdeata si pomi in statiune. Nu o sa va vina sa credeti cat pot sa se dezvolte niste lastari intr'un an de zile.
Acestia sunt din partea stanga cum se intra in Sanatoriu; inca se mai vede vopseaua pe trunchiurile lor. De data aceasta nu am fost pregatit si nu am avut vopseaua la mine pentru ca nu plecasem sa ajung la Techirghiol; am avut trei zile libere si am plecat spre Lacul Sarat dar vazand in ce stare se afla am urcat iar in masina si am ajuns in felul acesta la Techirghiol.
Acestia sunt din latura dreapta a Sanatoriului. Este incredibil cat de repede isi revine natura daca ai dai voie. Trebuie doar un pic de bunavointa.


Cu afectiune,
Sergiu-Silvan.

sâmbătă, 21 aprilie 2018

O mini vacanta




          Saptamana trecuta am petrecut'o intr'o tara deosebit de frumoasa si vreau sa va arat cateva din fotografiile cu locurile ce le'am colindat.


Am zburat si cu alte companii aeriene si pot spune ca Ryanair mai trebuie sa lucreze la serviciile care le ofera.
Orasul in care am stat se numeste Santander; este situat in nordul Spaniei, regiunea Cantabria, chiar pe malul oceanului Atlantic.








 O frumoasa Manastire se afla pe inaltimile ce formeaza faleza oceanului.




 Tot acolo un mini parc acvatic in care poti vedea pe viu cativa pinguini, foci si lei de mare.






Un sat ce pastreaza intacta arhitectura medievala si unde reparatiile se fac doar cu acordul autoritatilor pentru a nu se pierde specificul vremurilor; fiecare casa are gravat in piatra un blazon ce o reprezenta.





O mina din care s'a extras pana in 1974 zinc si plumb si apoi a fost inchisa pentru ca nu mai era rentabila. Nu am avut voie sa fotografiem inauntru dar am vazut stalactite si stalagmite superbe; din cate imi aduc aminte mina are zece nivele si se intinde pe 20 si ceva de kilometri.



 

Cel mai impresionant loc vizitat a fost pestera Altamira din Santian del Mar. 




 In aceasta sau gasit ramasite umane si picturi rupestre vechi de 18.500 ani.




 Pestera este inchisa publicului iar pentru a ne face o imagine a ceea ce au descoperit primii exploratori s'a construit o replica in marime naturala. Am fotografiat cu telefonul dar fara blit pentru ca era interzis.






Multumim lui Hristos pentru ca ne'a ajutat sa ajungem in acele locuri minunate.

Cu recunostinta,
Sergiu-Silvan.

vineri, 9 martie 2018

Visand viitorul




          Vinerea trecuta scriam despre extracorporalizare iar vinera aceasta scriu despre ceva asemanator; aseara am terminat de citit cartea lui Tibi Useriu, ''27 DE PASI'' si mi'au sarit in ochi cateva aspecte pe care le povesteste la paginile 140,141,142.
   -pg.140 ''Visez ca alrg. De 1.000 de ori cate 27 de pasi. Ca dau ture in curtea inchisorii, apoi trec prin zid si plec pur si simplu. Zidul nu opune nici o rezistenta, e ca si cum ai trece prin perdeaua de fum a frunzelor moarte, toamna. Visez ca alerg pana la extenuare printr'un pustiu alb si inghetat. Visez ca tarasc un picior dupa mine. Apoi doua. Ca ma dor soldurile. Ma trezesc de durere. Dupa ani si ani, deruland filmul inapoi, realizez ca atunci visam ceea ce avea sa se petreaca''.
   -pg.141 ''Visez ca sunt liber si ma intorc acasa in Bistrita. Cobor din gara printre tarabele cu legume si ziare. Totul mi'e familiar. Vreau sa ajung la apartamentul de unde imprumutam bicicleta Tohan a Vecinului de la ora 5. Degeaba. Ceva ma trage sistematic inapoi. In intersectie sau in dreptul spitalului ma trezesc invariabil. Nu ajung niciodata acasa. Voi afla, dupa multi ani, ca mama vanduse apartamentul. Nu mai aveam asadar la ce sa ma intorc, ce sa caut acolo.

Asa aratau visurile mele profetice, avand o explicatie proiectata undeva in viitor. Erau niste filme misto, cu cap si coada, limpezi ca lumina. Dar nu puteau fi intelese pe moment, ci mult mai tarziu, candva, si doar dand filmul inapoi''.
   -pg.142 ''N'o sa'mi pot explica niciodata cum de, acolo, in camera aia alba, ascuns ca amaratul ala de Iona in burta balenei, am visat lucruri care aveau sa se intample aievea, copy/paste. Am visat lucruri care pe'atunci nu se infiripasera nici macar in mintea fratelui meu: am visat ca sapam impreuna la baza unui deal, ca plantam copaci si ca, dintr'un parau nenorocit, facem lac cu pesti. Pe toate aveam sa le ducem la bun sfarsit, umar la umar, ca doi nebuni incapatanati, alaturi de alte sute de oameni care au crezut in visurile noastre''.

   Asa cum el insusi spune, Tibi Useriu isi visa viitorul; asta inseamna ca ne putem proiecta in viitor si cu atat mai mult in trecut, ba chiar in alte lumi asa cum este lumea de dincolo unde ne intalnim cu persoanele dragi plecate dintre noi.
   Referitor la articolul de vinerea trecuta(2 martie) despre extracorporalizare, asta noapte la ora 2 si 50 de minute am experimentat din nou ''aszarea in calapod''.

Cu recunostinta
   si bucurie,
Sergiu-Silvan.

duminică, 4 martie 2018

Un fapt iesit din comun





          Astazi, duminica 4 martie 2018, la sfarsitul sfintei liturghii dupa ce fac apolisul, am fost surprins de un aspect rar intalnit(cu ingaduinta voastra atasez aici un apolis de la sfanta liturghie din ziua de duminica 29 octombrie 2017, ziua sfintei mucenite Anastasia Romana).
Au mai ajuns la urechile mele(in activitatea mea preoteasca) astfel de intamplari insa eu personal nu am mai trait pana acum asa ceva; dupa cum veti vedea in imaginile de mai jos, lumanarea din fata icoanei lui Hristos s'a consumat inexplicabil pana aproape de terminare in comparatie cu lumanarea din fata icoanei Fecioarei Maria.

Adaug inca o fotografie cu imaginea de ansamblu pentru a se putea face o comparatie mai buna 
In videoclipul de la inceputul articolului se poate observa foarte bine cum lumanarile se consuma in mod constant amandoua.
Am vrut sa impartasesc cu voi aceasta intamplare si sa multumesc lui Hristos pentru tot ceea ce am primit in toti anii mei de viata.
''SLAVA TIE HRISTOASE DUMNEZEULE, SLAVA TIE'' ! 

Cu Pace si Iubire,
Sergiu-Silvan.

vineri, 2 februarie 2018

Realitatea vietii dupa moarte

În Noul Testament există o poveste care ne dă fiori. Este vorba despre învierea lui Lazăr de către Iisus. Lazăr era îngropat într-o peșteră a cărei intrare era astupată de o piatră. Iisus s-a apropiat de intrare și a strigat, Lazăre, vino afară!
Mortul a ieșit, legat de mâini și de picioare cu fâșii de pânză. Iisus a spus, dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Nu știm dacă este o realitate sau o poveste inventată de Biserică, pentru a aduce oamenii mai aproape de credință.
Carl Gustav Jung, celebrul psihanalist, are o poveste tulburătoare. În anul 1944, Jung a căzut și și-a rupt un picior. La scurt timp, a suferit un atac de cord. El a relatat în cartea sa , Amintiri, vise și reflecții, experiența sa uluitoare. El a povestit despre plutirea sa în cosmos, despre cum vedea pământul, mările, oceanele.
În lumea de dincolo și-a văzut și medicul personal cu care a schimbat câteva cuvinte. După ce și-a revenit, Jung a căzut într-o puternică depresie și a declarat că ceva se va întâmpla cu medicul său. La câteva zile, medicul a decedat brusc, în urma unui infarct.
După această experiență, Jung avea să-și schimbe părerile cu privire la viața de dincolo. Începând cu anii 20, lumea științifică a început să fie preocupată de experiența morții clinice, această călătorie fabuloasă. Toți s-au întrebat unde merg sufletele după moarte?
S-a spus că sufletul este o matrice care tot timpul renaște, pornește într-o călătorie către alte dimensiuni. În anul 1964, toată regiunea Altaiului, nordul îndepărtat al URSS-ului, vorbea despre un caz miraculos care se petrecuse. O femeie de 40 de ani murise și înviase după 3 zile.
A fost operată, suferea de cancer, și în timpul operației inima i s-a oprit. A fost declarată moartă și trupul femeii a fost dus la morga spitalului unde a stat trei zile. Când rudele femeii au venit să ridice trupul, au constatat că aceasta dădea semne de viață. A deschis ochii și a început să articuleze cuvinte.
Femeia a povestit despre marea aventură din cele trei zile în care a fost considerată moartă. Cea mai mare surpriză a fost atunci când femeia a fost consultată și medicii au constatat că era perfect sănătoasă, cancerul care era extins în tot corpul dispăruse.
În anull 1906, medicul american Duncan MacDougall, în urma unui experiment neobișnuit, a reușit să demonstreze că sufletul cântărește 21 de grame. Experimentul l-a realizat pe subiecți bolnavi de tuberculoză în fază terminală. Boala nu era însoțită de spasme musculare necontrolate care ar fi putut afecta măsurarea exactă a greutății corpului. După moartea celor șase pacienți, acul cântarului arăta o pierdere de 21 de grame, pentru fiecare corp în parte.
Nazira este o tânără musulmană din Uzbekistan care are o poveste incredibilă. La vârsta de patru ani a fost declarată moartă ca urmare a unor dureri de cap. După datina musulmană, a fost îngropată foarte repede. Trupul i-a fost înfășurat într-un giulgiu și introdus în mormânt. După înmormântare, bunicul său visează că Nazira este vie și se chinuie să iasă din mormânt.
A doua zi, familia se deplasează la cimitir și o găsește pe micuță lângă mormântul răscolit. Copilul este dus la spital, unde timp de 14 ani a căzut într-un somn letargic. S-a trezit după 14 ani și i-a uluit pe medici când a început să vorbească engleza, franceza, araba. Mai mult, trupul său nu resimțea căldura sau frigul.
suflet 1 - SUFLETUL, MATRICEA CARE TOT TIMPUL RENAȘTE
O soartă mai puțin fericită a avut scriitorul Nicolai Gogol. După ce a suferit o encefalită, toată viața a fost obsedat că va fi înmormântat de viu. Gogol a murit în anul 1852 și a fost înmormântat la o mănăstire din Moscova.
În anii 50, în timpul prigoanei comuniste, autoritățile au decis deshumarea osemintelor lui Gogol. Craniul scriitorului era răsucit în mod straniu într-o parte, iar sicriul din lemn era zgâriat ca și cum cineva încercase să iasă din el.

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Opinii





          Scriu acest articol ca raspuns la cererea unei prietene; nu stiu cat de multumitor va fi acest raspuns dar macar incerc; de fapt nu vreau sa multumesc pe nimeni, doar imi exprim opinia fata de ceea ce este cunoascut de catre toata lumea drept ''INTAIA PREDICA A UNUI PREOT ATEU'': https://www.youtube.com/watch?v=PoYqwT4Q8rM

   Din perspectiva noua a fostului preot numeste el preotia meserie(0,55'); sigur stie si el ca preotia este o misiune. Recunoaste ca nu poate demonstra nimanui ca nu exista ceva mai presus de noi. Nici eu nu impartasesc opinia ca pentru un mar mancat de Eva omenirea a ajuns sa sufere si in final sa plateasca cu moartea.
   La minutul 5,53 face o remarca pe care ar trebui sa o luam foarte in serios: toate ideile si conceptiile noastre sunt faurite de parinti, scoala, s.a.m.d. dar multe dintre aceste idei sunt anacronice si depasite. Am ramas doar cu batice si fuste lungi, colive si colaci. La majoritatea crestinilor in aceasta consta crestinismul.
   7,13 Hristos a savarsit acel ritual iudaic al frangerii painii dar deosebirea consta in faptul ca acea paine si acel vin devin acum Trupul si Sangele Sau.
   10,06 Aici este punctul culminant: sa ajungi sa faci binele in mod dezinteresat pentru ca asa este uman. La noi insa lucrurile stau pe dos; nu pot sa vorbesc in procente dar majoritatea covarsitoare a crstinilor fac binele de frica: ma ''bate'' Dumnezeu, ajung in iad,etc,etc. Sunt apoi cei care fac binele pentru rasplata: postesc, arunca un ban unui cersetor, etc, pentru ca ma va rasplati Hristos cu Imparatia Cerurilor. Apropo de ''aruncat un ban''(pentru ca exact asta facem); te'ai oprit cateva zeci de secunde din drumul tau sa schimbi doua vorbe cu Antoneta? Stie cineva ce e cu ea ca nu o mai vad prin oras. Nu leul pe care'l primea era important; i'a vazut careva sclipirea din ochi cand stateai si o ascultai? Se simtea fiinta umana in acele clipe; avea nevoie si ea sa fie ascultata asa cum fiecare din noi avem nevoie sa fim ascultati de cei din jurul nostru.
Cati au facut asta??? Inca o mai putem face! Este Irinel si fratele sau Claudiu; mai este si Tiberiu si altii ca ei. Este o provocare pe care multi nu o vor putea trece.
   Sa ne intoarcem de unde am ramas: crestinii care fac binele pentru rasplata si o mana de fiinte care fac binele in mod dezinteresat pentru ca asa este uman.
   13,55 Concurs intre episcopi pentru a vedea cine construieste cele mai multe manastiri. Realitatea este atat de evidenta si culmineaza cu mega proiectul de la Bucuresti incat orice comentariu este de prisos.
   In concluzie cred ca fiecare dintre noi putem sa'l felicitam pentru sinceritatea lui.

Cu respect,
Sergiu-Silvan.